La Multi Ani Iulia !!!
vineri, decembrie 22, 2006
miercuri, noiembrie 29, 2006
Sergiu mixeaza in noaptea asta pe digitally imported
In noaptea asta il veti putea asculta pe Sergiu mixind tocmai pe digitally imported...Ii uram mult succes si asteptam cu nerabdare ,,mixul,,
SPECIAL GUEST MIX
DJ D-Flux (Romania)
Wednesday, November 29, 2006
2:30 pm - 3:30 pm
US Eastern time
joi, noiembrie 23, 2006
joi, noiembrie 16, 2006
Andrei Plesu - Plai cu oi
Orice cãlãtorie e o experientã a diversitãtii. Dar foarte putine mijlocesc saltul de la diversitate la diferentã. Una e sã te misti în variatiunile multiple ale aceleiasi teme, alta este sã te simti catapultat pe o altã planetã. Ca, de pildã, cînd cãlãtoresti în Japonia. N-am fost niciodatã în Africa, în Australia, sau în Caraibe. Pentru mine, Japonia rãmîne, de aceea, tot ce poate fi mai altfel, mai neasimilabil, mai "strãin". Te poti simti strãin în Indonezia, parcurgînd drumul de la Jakarta la Jojakarta, asa cum se simte strãin orice european "civilizat" într-o enclavã arhaicã si, pe deasupra, asiaticã. Te poti simti strãin în bucãtãria chinezã, în coloritul, moravurile si inocenta americane, sau în expresia lingvisticã a Ungariei vecine, din care nu poti selectiona nimic cît de cît familiar. În Japonia însã alteritatea e radicalã. Te misti în spatiul unei alte umanitãti, al unei lumi paralele. Nimic nu seamãnã cu ce stii. Nici mãcar asemãnãtorul...
N-am sã fac demonstratii pretentioase, de morfologia culturii. Nu Spengler, nu Frobenius, nu Blaga... Am s-o iau de jos, de la obiceiuri curente, de la cum stai la masã si cum duci la gurã, de la bãi si closete. Trebuie sã încep prin a recunoaste cã bãile sînt, în mai toate hotelurile lumii, suficient de diversificate tehnic ca sã cearã, odatã ce te-ai instalat, cîteva momente de studiu si acomodare. Caldul si recele, cada si dusul, reglajul jetului, plus tot felul de mici ingeniozitãti si nuante locale tin spiritul în alertã si produc, în faza inauguralã, accidente mai mult sau mai putin picante: te uzi, te arzi, te sperii. Fatã de ceea ce poti pãti în Japonia, toate acestea sînt însã bagatele, mofturi.
Am avut parte, de pildã, într-un hotel hiper-modern,de o experientã unicã: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spãtar reglabil, brate late acoperite de micro-computere, beculete albastre si rosii, în perpetuã scintilatie, si orificii amplasate scandalos, în cele mai amenintãtoare unghiuri. Obiectul m-a confiscat definitiv, deîndatã ce am intrat în baie. L-am cercetat îndelung, ca pe o finalitate fãrã scop, terorizat, totusi, de ideea cã scopul poate oricînd sã aparã, ca un imperativ categoric. Atractia maximã o reprezentau, fireste, numeroasele butoane de pe bratele scaunului, însotite de inscriptii în japonezã. Am reflectat cîteva clipe, am evaluat riscurile si, în cele din urmã, m-am aruncat în necunoscut. În fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o ghionoaie istericã, ca un balaur multicefal.
Odatã pornit, mecanismul functiona - ca progresul însusi - dupã legi fatale. Într-o clipitã, întreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet si luminã. Eram înconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si haiku-uri indescifrabile, de complexe miscãri de revolutie si rotatie. Nu doar closetul rãspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele încãperii, oglinzile, peretii, pardoseala. Proportiile odãii, eclerajul, înclinatia obiectelor anexe, toate se modificau imperturbabil, sub privirile mele amãrîte, filtrate de incontrolabile perdele de apã. Am simtit, împietrit, cã mã îndrept spre un final imprevizibil. Mi se pãrea cã de acest closet, de electronicul sãu delir, depinde, brusc, soarta omenirii. Cã pot declansa cutremure, inundatii, ploi de meteoriti, glaciatiuni. Cã, poate, fãrã sã vreau, am dat peste misterul facerii în cea mai purã (si sordidã) variantã materialist-dialecticã: o stîngace apãsare pe butonul gresit, într-un originar closet galactic. Din fericire, la un moment dat, toatã hãrmãlaia a încetat. Am stat un timp nemiscat, ca sã nu stîrnesc vreo recidivã, si m-am retras apoi, sfîrsit, în dormitor, unde atmosfera era pasnicã: numai, sub pat, o luminã spectralã, care îti lumina papucii ori de cîte ori lãsai picioarele sã-ti atîrne perpendicular pe mochetã.
S-ar zice cã, fatã de acest abuz tehnologic, closetele traditionale sînt de o paradiziacã simplitate. Nu în Japonia. În programul cãlãtoriei, mi-a fost introdusã, ca o favoare, ca un deliciu pitoresc, si o noapte la un foarte scump hotel traditional. Regretatul meu amic Theodor Enescu, pe atunci director al Muzeului National de Artã, a fost prima victimã a acesui episod. L-am pierdut, scurt, într-una din toaletele aliniate lîngã receptie. Omul încerca sã iasã, dar ceva, un procedeu ritual, încãlcar ea unei anumite succesiuni a gesturilor, îl tinea blocat. Cabina cu pricina includea tot felul de scule si recipiente de lemn care, printr-un sistem de scripeti, nu permiteau deschiderea usii decît dupã o anumitã combinatie de miscãri igienice, alternînd balansul cu rãsturnarea, rotirea si clãtirea...
La rîndul meu, am încasat prima traumã cînd, intrînd în camera care îmi era rezervatã, n-am vãzut decît un paralelipiped gol, fãrã nici o piesã de mobilier. În mintea mea îngustã, de european rãsfãtat, lucrul care nu poate lipsi dintr-o asemenea camerã este patul. Intri, te întinzi putin, îti desfaci bagajul, rãsfoiesti pliante s.a.m.d. Aici nimic. Am privit nelinistit spre bãtrîna însotitoare care lucra pe post de "bagajist" si i-am dat de înteles, prin semne limpezi, cã nu pricep cum e cu dormitul. A scos imediat dintr-un perete o rogojinã de lux, pe care, însã, s-a grãbit sã o reintroducã în lãcasul ei "de zi". Am reluat, alarmat, pantomima: vreau sã mã întind acum, pe loc, chia r dacã nu mã culc încã. Nu - mi-a pantomimat, în replicã, cu o blîndã cruzime, interlocutoarea mea - ziua nu dormim, nu ne întindem. Ziua stãm pe jos, cu picioarele încrucisate, si umblãm de-a busilea.
Spre searã, m-am hotãrît sã cer de mîncare în camerã. Alesesem, mai curînd la întîmplare, ceva în care identificasem cuvîntul "vitel". A apãrut o fostã gheisã, destul de obositã, si m-a invitat în baie, adicã într-o cãmãrutã îngustã, cu o copaie de lemn patratã. "Nu - zic - nu baie! Mîncare! Vitel, care va sã zicã! Papa!" "Ba, din contra - îmi semnalizeazã cu un surîs buddhist preopinenta - mai întîi baie! Papa la urmã!" Dupã cîteva trecãtoare accese de demnitate, cedez: intru în scãldãtoarea de lemn; gheisa dupã mine! Se atine, rînjind, cu un mãnunchi de nuiele aromate în mînã. Refuz sã mã dezbrac, insistã, nevastã-mea se întristeazã, gheisa e de neînduplecat. Încropim, pînã la urmã ceva, un ritual incomplet ("interruptus?"), dupã care am dreptul sã mã asez la masã, pe jos evident, dinaintea unei portii de shabu-shabu. Asta înseamnã: un platou cu felii subtiri din carne de vitel crudã si o oalã cu apã în care clocotesc legume, mirodenii si brînzã de soia. Se ia, cu douã betigase, cîte o felie de carne si se agitã în fiertura din oalã pînã dispare tenta de crud. Gheisa mã asistã draconic. Primul simptom al europenitãtii mele e cã nu pot agita carnea în zeamã fãrã s-o scap dintre betigase. Decid, pragmatic, sã n-o mai agit, s-o tin pe loc pînã vãd cã s-a fiert. Gheisa devine nervoasã: n-am voie sã cad în imobilism; carnea trebuie agitatã, altfel nu se pãtrunde cum trebuie de miresme. De cîte ori încerc sã trisez, mã priveste sever si îmi sopteste militãreste: "Shabu-shabu!" Trag concluzia cã "shabu-shabu" înseamnã, pur si simplu: "agit-o!", "misc-o!", "stînga-dreapta!", "hãis-cea!". Cina se încheie melancolic, în insatisfactia pãrtilor,si cu perspectiva neîmbietoare a unei rogojini medievale.
A sta la masã dupã tipicul samurailor presupune oricum, p entru european, mai exact pentru încheieturile lui, o încercare durã, bãrbãteascã: fãrã exercitiu, pozitia în lotus sau semi-lotus e o torturã, mai ales dacã se prelungeste pe toatã durata unei mese: anchilozeazã picioarele, rãstigneste coloana si distruge apetitul. Mi-l amintesc, din nou, pe Toto Enescu, pe post de victimã. Fuseserãm invitati sã participãm împreunã la o ceremonie a ceaiului. La sfîrsit, Toto, si asa chinuit de dureri osoase, avea dificultãti sã recupereze postura bipedã: era ca un nod ud, de nedezlegat. L-am dus la masinã sub formã de statuetã de bronz, un Buddha chircit, în pozitie de rugãciune.
O alt pãtit fusese Gabriel Liiceanu. Invitat la masã de un profesor din Kyoto, specialist în Zen, a înteles repede cã are de trecut o probã grea. Trebuia sã stea cuminte cu picioarele sub el si sã mãnînce din boluri misterioase, oferite de o oficiantã care aluneca între comeseni pe genunchi. Dupã scurt timp, filosoful român a simtit cã pierde controlul membrelor sale inferioare. Amortite, strãbãtute de mii de ace, ele îi confiscau întreaga atentie si asa hãrtuitã de insolitul bucatelor si de discursul sibilinic al interlocutorului. (Gustul valah percepe anumite supe extrem-orientale drept extract de cîrpe si se obisnuieste greu cu ideea cã fasolea bãtutã se poate freca cu zahãr pentru a deveni desert). Trebuia, fireste, fãcut ceva! Trebuia schimbatã pozitia, pãstrînd, totusi, aceeasi stilisticã, de vreme ce a cere un scaun era exclus.
Gabriel s-a hotãrît, prin urmare, sã-si adune picioarele în asa fel, încît sã-si poatã sprijini sezutul pe cãlcîie. Dupã chinuitorul "lotus" dinainte, noua posturã pãrea mîntuirea însãsi. Dar numai pentru cîteva minute. Cãlcîiele nu sînt nici ele antrenate sã suporte întreaga pagodã a corpului. În plus, o apãsare disproportionatã suprasolicitã, în aceastã pozitie, degetele îndoite ale picioarelor. Sufocat de durere si de sudori barbare, prietenul meu a adoptat, într-o încercare disperatã de a iesi la liman, o nouã atitudine, de o riscantã radicalitate: s-a asezat pur si simplu în genunchi, cu trunchiul drept, dominînd fãrã autoritate - fãpturile gracile ale celorlalti, pentru care "lotusul" nu pãrea sã creeze dificultãti. Scena avea, probabil, în ochii celor de fatã, ceva patetic. Liiceanu trebuie sã fi arãtat ca un tãran de Octav Bãncilã, exploatat, obidit, flãmînd, cãzut în genunchi dupã o rãscoalã ratatã. Dar cît poti rezista în genunchi, dacã n-ai practica zilnicã a penitentei? Mai rãmãsese o singurã variantã. Neortodoxã, greu integrabilã tabietului nipon, dar, parcã, mai confortabilã: pozitia "Lorelei". Te lasi binisor pe o parte, sprijinit într-un cot, ca fecioara pe pajiste... Japonezii au contemplat cu discretiune tot acest program gimnastic, la capãtul cãruia victima a iesit din joc, lichidatã. Si cotul amorteste! "Un scaun! Un regat pentru un scaun!" - striga mut fiecare mãdular al filosofului. Nu exista altã solutie decît abandonul. "Vai, ce grãdinã frumoasã aveti!" - a gemut Gabriel iluminat si, ridicîndu-se, a pornit, tam-nesam, s-o viziteze, lãsîndu-si amfitrionii cu lingura la gurã, între douã îmbucãturi.
Am fãcut o experientã asemãnãtoare cîtiva ani mai tîrziu, cu acelasi profesor, de-a lungul aceleiasi ceremonii culinare. Prevenit, am încercat sã rezist pînã la capãt, cu pretul unei perfecte obnubilãri intelectuale. Nu stiu nici pînã azi ce mi s-a spus în timpul dejunului. Ceea ce, de altfel, seamãnã cu o clasicã experientã Zen.
Ca disciplinã spiritualã, Zen e arta de a sta, de a sta cum trebuie, asa încît corpul tãu, duhul tãu, lumea din jurul tãu si universul întreg sã intre în ordine. Esential în acest efort e ca crisparea efortului, efortul ca program sã lipseascã. Constiinta trebuie eliberatã de rationalitate si de premeditare. În cazul nostru, al lui Gabriel si al meu, doi cãlãtori din Far East-ul european, esecul era perfect. Reusisem sã stãm prost, cu ochii scosi de efort, constienti de neputinta noastrã si încercînd sã o dominãm rational. Fãcusem totul pe dos. Buddhismul Zen ne dã însã voie sã spunem cã e si aceasta o cale. Calea româneascã: stai strîmb si judeci drept. Stai cum dã Dumnezeu! Stai cum poti! Asta-i situatia! În definitiv, nici japonezii ãstia, care pot sta ceasuri întregi încremeniti în proiect, nu sînt în regulã. Sã se mai miste si ei nitel, sã dea semne de viatã. Vorba gheisei mele: "Shabu-shabu!"
N-am sã fac demonstratii pretentioase, de morfologia culturii. Nu Spengler, nu Frobenius, nu Blaga... Am s-o iau de jos, de la obiceiuri curente, de la cum stai la masã si cum duci la gurã, de la bãi si closete. Trebuie sã încep prin a recunoaste cã bãile sînt, în mai toate hotelurile lumii, suficient de diversificate tehnic ca sã cearã, odatã ce te-ai instalat, cîteva momente de studiu si acomodare. Caldul si recele, cada si dusul, reglajul jetului, plus tot felul de mici ingeniozitãti si nuante locale tin spiritul în alertã si produc, în faza inauguralã, accidente mai mult sau mai putin picante: te uzi, te arzi, te sperii. Fatã de ceea ce poti pãti în Japonia, toate acestea sînt însã bagatele, mofturi.
Am avut parte, de pildã, într-un hotel hiper-modern,de o experientã unicã: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spãtar reglabil, brate late acoperite de micro-computere, beculete albastre si rosii, în perpetuã scintilatie, si orificii amplasate scandalos, în cele mai amenintãtoare unghiuri. Obiectul m-a confiscat definitiv, deîndatã ce am intrat în baie. L-am cercetat îndelung, ca pe o finalitate fãrã scop, terorizat, totusi, de ideea cã scopul poate oricînd sã aparã, ca un imperativ categoric. Atractia maximã o reprezentau, fireste, numeroasele butoane de pe bratele scaunului, însotite de inscriptii în japonezã. Am reflectat cîteva clipe, am evaluat riscurile si, în cele din urmã, m-am aruncat în necunoscut. În fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o ghionoaie istericã, ca un balaur multicefal.
Odatã pornit, mecanismul functiona - ca progresul însusi - dupã legi fatale. Într-o clipitã, întreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet si luminã. Eram înconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si haiku-uri indescifrabile, de complexe miscãri de revolutie si rotatie. Nu doar closetul rãspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele încãperii, oglinzile, peretii, pardoseala. Proportiile odãii, eclerajul, înclinatia obiectelor anexe, toate se modificau imperturbabil, sub privirile mele amãrîte, filtrate de incontrolabile perdele de apã. Am simtit, împietrit, cã mã îndrept spre un final imprevizibil. Mi se pãrea cã de acest closet, de electronicul sãu delir, depinde, brusc, soarta omenirii. Cã pot declansa cutremure, inundatii, ploi de meteoriti, glaciatiuni. Cã, poate, fãrã sã vreau, am dat peste misterul facerii în cea mai purã (si sordidã) variantã materialist-dialecticã: o stîngace apãsare pe butonul gresit, într-un originar closet galactic. Din fericire, la un moment dat, toatã hãrmãlaia a încetat. Am stat un timp nemiscat, ca sã nu stîrnesc vreo recidivã, si m-am retras apoi, sfîrsit, în dormitor, unde atmosfera era pasnicã: numai, sub pat, o luminã spectralã, care îti lumina papucii ori de cîte ori lãsai picioarele sã-ti atîrne perpendicular pe mochetã.
S-ar zice cã, fatã de acest abuz tehnologic, closetele traditionale sînt de o paradiziacã simplitate. Nu în Japonia. În programul cãlãtoriei, mi-a fost introdusã, ca o favoare, ca un deliciu pitoresc, si o noapte la un foarte scump hotel traditional. Regretatul meu amic Theodor Enescu, pe atunci director al Muzeului National de Artã, a fost prima victimã a acesui episod. L-am pierdut, scurt, într-una din toaletele aliniate lîngã receptie. Omul încerca sã iasã, dar ceva, un procedeu ritual, încãlcar ea unei anumite succesiuni a gesturilor, îl tinea blocat. Cabina cu pricina includea tot felul de scule si recipiente de lemn care, printr-un sistem de scripeti, nu permiteau deschiderea usii decît dupã o anumitã combinatie de miscãri igienice, alternînd balansul cu rãsturnarea, rotirea si clãtirea...
La rîndul meu, am încasat prima traumã cînd, intrînd în camera care îmi era rezervatã, n-am vãzut decît un paralelipiped gol, fãrã nici o piesã de mobilier. În mintea mea îngustã, de european rãsfãtat, lucrul care nu poate lipsi dintr-o asemenea camerã este patul. Intri, te întinzi putin, îti desfaci bagajul, rãsfoiesti pliante s.a.m.d. Aici nimic. Am privit nelinistit spre bãtrîna însotitoare care lucra pe post de "bagajist" si i-am dat de înteles, prin semne limpezi, cã nu pricep cum e cu dormitul. A scos imediat dintr-un perete o rogojinã de lux, pe care, însã, s-a grãbit sã o reintroducã în lãcasul ei "de zi". Am reluat, alarmat, pantomima: vreau sã mã întind acum, pe loc, chia r dacã nu mã culc încã. Nu - mi-a pantomimat, în replicã, cu o blîndã cruzime, interlocutoarea mea - ziua nu dormim, nu ne întindem. Ziua stãm pe jos, cu picioarele încrucisate, si umblãm de-a busilea.
Spre searã, m-am hotãrît sã cer de mîncare în camerã. Alesesem, mai curînd la întîmplare, ceva în care identificasem cuvîntul "vitel". A apãrut o fostã gheisã, destul de obositã, si m-a invitat în baie, adicã într-o cãmãrutã îngustã, cu o copaie de lemn patratã. "Nu - zic - nu baie! Mîncare! Vitel, care va sã zicã! Papa!" "Ba, din contra - îmi semnalizeazã cu un surîs buddhist preopinenta - mai întîi baie! Papa la urmã!" Dupã cîteva trecãtoare accese de demnitate, cedez: intru în scãldãtoarea de lemn; gheisa dupã mine! Se atine, rînjind, cu un mãnunchi de nuiele aromate în mînã. Refuz sã mã dezbrac, insistã, nevastã-mea se întristeazã, gheisa e de neînduplecat. Încropim, pînã la urmã ceva, un ritual incomplet ("interruptus?"), dupã care am dreptul sã mã asez la masã, pe jos evident, dinaintea unei portii de shabu-shabu. Asta înseamnã: un platou cu felii subtiri din carne de vitel crudã si o oalã cu apã în care clocotesc legume, mirodenii si brînzã de soia. Se ia, cu douã betigase, cîte o felie de carne si se agitã în fiertura din oalã pînã dispare tenta de crud. Gheisa mã asistã draconic. Primul simptom al europenitãtii mele e cã nu pot agita carnea în zeamã fãrã s-o scap dintre betigase. Decid, pragmatic, sã n-o mai agit, s-o tin pe loc pînã vãd cã s-a fiert. Gheisa devine nervoasã: n-am voie sã cad în imobilism; carnea trebuie agitatã, altfel nu se pãtrunde cum trebuie de miresme. De cîte ori încerc sã trisez, mã priveste sever si îmi sopteste militãreste: "Shabu-shabu!" Trag concluzia cã "shabu-shabu" înseamnã, pur si simplu: "agit-o!", "misc-o!", "stînga-dreapta!", "hãis-cea!". Cina se încheie melancolic, în insatisfactia pãrtilor,si cu perspectiva neîmbietoare a unei rogojini medievale.
A sta la masã dupã tipicul samurailor presupune oricum, p entru european, mai exact pentru încheieturile lui, o încercare durã, bãrbãteascã: fãrã exercitiu, pozitia în lotus sau semi-lotus e o torturã, mai ales dacã se prelungeste pe toatã durata unei mese: anchilozeazã picioarele, rãstigneste coloana si distruge apetitul. Mi-l amintesc, din nou, pe Toto Enescu, pe post de victimã. Fuseserãm invitati sã participãm împreunã la o ceremonie a ceaiului. La sfîrsit, Toto, si asa chinuit de dureri osoase, avea dificultãti sã recupereze postura bipedã: era ca un nod ud, de nedezlegat. L-am dus la masinã sub formã de statuetã de bronz, un Buddha chircit, în pozitie de rugãciune.
O alt pãtit fusese Gabriel Liiceanu. Invitat la masã de un profesor din Kyoto, specialist în Zen, a înteles repede cã are de trecut o probã grea. Trebuia sã stea cuminte cu picioarele sub el si sã mãnînce din boluri misterioase, oferite de o oficiantã care aluneca între comeseni pe genunchi. Dupã scurt timp, filosoful român a simtit cã pierde controlul membrelor sale inferioare. Amortite, strãbãtute de mii de ace, ele îi confiscau întreaga atentie si asa hãrtuitã de insolitul bucatelor si de discursul sibilinic al interlocutorului. (Gustul valah percepe anumite supe extrem-orientale drept extract de cîrpe si se obisnuieste greu cu ideea cã fasolea bãtutã se poate freca cu zahãr pentru a deveni desert). Trebuia, fireste, fãcut ceva! Trebuia schimbatã pozitia, pãstrînd, totusi, aceeasi stilisticã, de vreme ce a cere un scaun era exclus.
Gabriel s-a hotãrît, prin urmare, sã-si adune picioarele în asa fel, încît sã-si poatã sprijini sezutul pe cãlcîie. Dupã chinuitorul "lotus" dinainte, noua posturã pãrea mîntuirea însãsi. Dar numai pentru cîteva minute. Cãlcîiele nu sînt nici ele antrenate sã suporte întreaga pagodã a corpului. În plus, o apãsare disproportionatã suprasolicitã, în aceastã pozitie, degetele îndoite ale picioarelor. Sufocat de durere si de sudori barbare, prietenul meu a adoptat, într-o încercare disperatã de a iesi la liman, o nouã atitudine, de o riscantã radicalitate: s-a asezat pur si simplu în genunchi, cu trunchiul drept, dominînd fãrã autoritate - fãpturile gracile ale celorlalti, pentru care "lotusul" nu pãrea sã creeze dificultãti. Scena avea, probabil, în ochii celor de fatã, ceva patetic. Liiceanu trebuie sã fi arãtat ca un tãran de Octav Bãncilã, exploatat, obidit, flãmînd, cãzut în genunchi dupã o rãscoalã ratatã. Dar cît poti rezista în genunchi, dacã n-ai practica zilnicã a penitentei? Mai rãmãsese o singurã variantã. Neortodoxã, greu integrabilã tabietului nipon, dar, parcã, mai confortabilã: pozitia "Lorelei". Te lasi binisor pe o parte, sprijinit într-un cot, ca fecioara pe pajiste... Japonezii au contemplat cu discretiune tot acest program gimnastic, la capãtul cãruia victima a iesit din joc, lichidatã. Si cotul amorteste! "Un scaun! Un regat pentru un scaun!" - striga mut fiecare mãdular al filosofului. Nu exista altã solutie decît abandonul. "Vai, ce grãdinã frumoasã aveti!" - a gemut Gabriel iluminat si, ridicîndu-se, a pornit, tam-nesam, s-o viziteze, lãsîndu-si amfitrionii cu lingura la gurã, între douã îmbucãturi.
Am fãcut o experientã asemãnãtoare cîtiva ani mai tîrziu, cu acelasi profesor, de-a lungul aceleiasi ceremonii culinare. Prevenit, am încercat sã rezist pînã la capãt, cu pretul unei perfecte obnubilãri intelectuale. Nu stiu nici pînã azi ce mi s-a spus în timpul dejunului. Ceea ce, de altfel, seamãnã cu o clasicã experientã Zen.
Ca disciplinã spiritualã, Zen e arta de a sta, de a sta cum trebuie, asa încît corpul tãu, duhul tãu, lumea din jurul tãu si universul întreg sã intre în ordine. Esential în acest efort e ca crisparea efortului, efortul ca program sã lipseascã. Constiinta trebuie eliberatã de rationalitate si de premeditare. În cazul nostru, al lui Gabriel si al meu, doi cãlãtori din Far East-ul european, esecul era perfect. Reusisem sã stãm prost, cu ochii scosi de efort, constienti de neputinta noastrã si încercînd sã o dominãm rational. Fãcusem totul pe dos. Buddhismul Zen ne dã însã voie sã spunem cã e si aceasta o cale. Calea româneascã: stai strîmb si judeci drept. Stai cum dã Dumnezeu! Stai cum poti! Asta-i situatia! În definitiv, nici japonezii ãstia, care pot sta ceasuri întregi încremeniti în proiect, nu sînt în regulã. Sã se mai miste si ei nitel, sã dea semne de viatã. Vorba gheisei mele: "Shabu-shabu!"
duminică, noiembrie 05, 2006
vineri, octombrie 27, 2006
Workshop de E-TEGAMI
Workshop de E-TEGAMI
-Vederi pictate-
l Joi, 16 noiembrie 2006
Orele 17:00-18:00
l Vederile vor fi trimise in Japonia astfel ca veti
avea posibilitatea de a coresponda cu japonezi.
l Inscrieri: pana in 10 noiembrie 2006
Georgiana BARABOI
Second Director, Library & Event Organizer
Musashino Association, Japan
str. Matei Basarab nr.2 Brasov
tel/ fax: 0040-268-471 810
mobile: 0724 828 558
joi, octombrie 26, 2006
joi, octombrie 19, 2006
marți, octombrie 03, 2006
Inscrieri pentru programele Fundatiei Japonia
Termenul limita de depunere a formularelor de aplicatie este
30 noiembrie 2006.
Programele Fundatiei JaponiaFundatia Japonia este o institutie non-profit, semi-guvernamentala care promoveaza cooperarea internationala prin intermediul schimburilor culturale dintre Japonia si alte tari ale lumii.
Înfiintata in anul 1972 printr-o lege speciala a Dietei, Fundatia opereaza pe baza unor subventii si granturi anuale din partea guvernului japonez dar si a donatiilor venite din sectorul privat. În fiecare an Fundatia Japonia deruleaza un numar important de programe in peste 180 de tari, intre care si România.
Printre programele pe care Fundatia le deruleaza in România mentionam : Programe de sprijin pentru invitatii in Japonia (fellowship) Programe de sprijin pentru studiul limbii japoneze Programe de sprijin pentru studii japoneze Programe de schimburi in domeniul artelor plastice Programe de schimburi in domeniul editorial Programe de schimburi in domeniul audio-vizualului Programele Fundatiei Japonia se adreseaza in general institutiilor care deruleaza activitati legate de Japonia sau persoanelor implicate in activitati educationale ce includ studiul limbii si culturii japoneze.
ImportantProgramele Fundatiei Japonia pentru anul fiscal 2007 se lanseaza incepand cu
Printre programele pe care Fundatia le deruleaza in România mentionam : Programe de sprijin pentru invitatii in Japonia (fellowship) Programe de sprijin pentru studiul limbii japoneze Programe de sprijin pentru studii japoneze Programe de schimburi in domeniul artelor plastice Programe de schimburi in domeniul editorial Programe de schimburi in domeniul audio-vizualului Programele Fundatiei Japonia se adreseaza in general institutiilor care deruleaza activitati legate de Japonia sau persoanelor implicate in activitati educationale ce includ studiul limbii si culturii japoneze.
ImportantProgramele Fundatiei Japonia pentru anul fiscal 2007 se lanseaza incepand cu
19 septembrie 2006 Formularele de inscriere vor fi distribuite de catre Ambasada in perioada 19 septembrie-29 noiembrie a.c., sau se pot descarca si de la urmatoarea adresa: http://www.jpf.go.jp/e/about/program/index.htmlDead-line-ul pentru depunerea formularelor de inscriere este 30 noiembrie 2006Daca doriti sa aflati mai multe despre programele Fundatiei Japonia va rugam sa consultati brosura "Japan Foundation Guidelines" care se gaseste la sediul Ambasadei Japoniei sau sa accesati web site-ul Japan Foundation : http://www.jpf.go.jp/ Pentru mai multe informatii privind programele Fundatiei Japonia va rugam contactati Ambasada in perioada septembrie-noiembrie 2006.
Sursa poza : http://www.ro.emb-japan.go.jp/despre.htm
luni, octombrie 02, 2006
Party la Vali acasa
Vali m-a rugat sa va anunt ca pe data de 6 spre 7 octombrie 2006 adica vineri/sambata va tine un party la el acasa in Rasnov...cine vrea sa vina sa-l contacteze pe Vali...Ziua lui Sergiu
30 septembrie 2006
ziua de nastere a lui Sergiu
La Multi Ani Sergiu !!!
Sursa poza : http://www.nancyfusco.com/albums/Multimedia/borg.jpg
sâmbătă, septembrie 30, 2006
vineri, septembrie 22, 2006
In oras fara masina
Şoferii care tranzitează centrul oraşului vor avea vineri o zi de chin sau vor fi nevoiţi să umble “în oraş fără maşină”. Acesta este titlul unei campanii europene, organizată în premieră la Braşov prin care circulaţia va fi restricţionată pentru o zi pe B-dul Eroilor de la intersecţia cu str. Mureşenilor până la intersecţia cu str. Vlad Ţepeş. Astfel, timp de 9 ore circulaţia va fi permisă doar bicicliştilor şi mijloacelor de transport în comun, iar parcările în zonă vor fi închise. În zona liberă de vehicule se vor organiza concursuri de cros, de biciclete, patine cu rotile, vor avea loc concerte şi alte activităţi prin care se încearcă sensibilizarea cetăţenilor asupra impactului pe care îl au traficul rutier şi activităţile cotidiene asupra calităţii aerului. Între orele 8 şi 17 pe B-dul Eroilor se circulă zilnic bară la bară, fiind de aşteptat ca şoferii să fie nemulţumiţi că vor fi nevoiţi să ocolească vineri tot oraşul în acest interval orar.
Sursa : www.radiobrasov.ro
Sursa : www.radiobrasov.ro
joi, septembrie 21, 2006
Karaoke azi..dans
Astazi ne vedem la Musashino la ora 19-00 ...mergem apoi la karaoke ... sa dansam etc. cine vine sa fie la 19-00 la centru...
vineri, septembrie 15, 2006
Otaku Festival
Brasov 30 septembrie 2006 Centrul cultural Reduta
INTRAREA LIBERA13:30 - 14:30
Prezentare platformelor OTAKU ROMANIA 14:30 - 17:30 Proiectii de documentare cu pauze interactive
Brasov 30 septembrie 2006 Club Hush-Hush
INTRAREA: 10 RON 22:00 - 5:30 Party alaturi de RAGE.RO si ZILE SI NOPTI
luni, septembrie 11, 2006
Poze concurs AXN Centrul Civic
pozele au fost puse la sectiunea pictures ( vezi in dreapta paginii )
Poze si filme Poiana Brasov 10.09.06
pozele au fost puse la sectiunea poze ( vezi Pictures/Video in dreapta paginii ) iar filmele au fost puse la spatiul de stocare. Pozele sunt publice insa filmele nu. Pentru a vedea filmele va rugam cereti acest lucru la musashinobv@gmail.com Deocamdata filmele sunt diponibile doar celor care au fost la ,,eveniment,,
sâmbătă, septembrie 09, 2006
Poiana Brasov
Intalnire 10.09.2006 la ora 9-00 in Livada Postei...vor veni : Monica , Imori , Irina , Costel , Vali , Iuliana , etc.
Video party Vali
Filmuletele au fost puse la arhiva.... Adresa arhivei este www.box.net ...userul si parola vor fi comunicate numai celor care au fost la party ...ceilalti daca vor sa vada sau sa downlodeze trebuie sa ceara de la unul din cei care au fost la party, adica de la : Sergiu , Mistik , Irina , Iuliana , Ana , Vali , Adi , Monica , Dragos.
vineri, septembrie 08, 2006
Poiana Brasov 10.09.2006
Sergiu : propunere iesire in Poiana Brasov duminica ...mai multe detalii la Irina si la Sergiu
Borg 09.092006 in balon
si va avea ocazia maine sa vada bv-ul de la altitudine din balon...se pare ca pe la ora 16-00 in Centrul Civic va avea loc ,,lansarea,,
Poze party Rasnov
Pozele sunt puse pe album...cine vrea sa le vada sa dea click aici ... am pus toate pozele facute de mine..nu sunt multe ..credeam ca sunt mai multe la numar dar se pare ca atatea am facut doar...astept si pozele de la Monica ca sa le pun aici pe album...filmele sunt tari de tot ..trebuie sa le vedeti..am sa trimit si filmele cand vor fi gata facute in format avi..cel mai probabil maine...
Party Rasnov - Vali
K people party`s over now...a fost fain...pozele vor aparea in curand asa ca aveti putintica rabdare pana le voi pune la album aici...mai am ceva de lucru cu filmele ...exista o problema...formatul video este 3gp pe tel si vreau sa le fac in avi pentru ca sa le poata vedea toata lumea fara a mai fi necesar nu stiu ce program special...
invitatiile la poze vor sosi in curand...
invitatiile la poze vor sosi in curand...
miercuri, septembrie 06, 2006
07.09.2006-08.09.2006 Party la Vali
Vali va invita la el acasa in Rasnov la un party ..perioada 07.09.2006-08.09.2006...plecare la ora 22-30 din Brasov...vom sta la Vali acasa pana dimineatza...
luni, septembrie 04, 2006
Prezentare Kosuke san
Irina: azi 5 septembrie 2006 ora 17-00 la centru o sa fie o prezentare despre viata de student in japonia
, prezentare Kosuke san
, prezentare Kosuke san
sâmbătă, septembrie 02, 2006
Google translate
K people ...cine vrea sa traduca ceva din japoneza in engleza sau invers.....sau cine vrea sa traduca o pagina de pe vreun site japoneza/engleza sau engleza/japoneza sa dea click aici sau sa-si salveze ca bookmark in browser linku acesta http://www.google.com/language_tools ....deasemenea cu google translate se pot traduce in cateva secunde si din alte limbi in engleza ex: franceza/engleza sau engleza/franceza....dar avand in vedere ca nu multi dintre noi se descurca bine cu japoneza eu zic ca este un serviciu util...mai ales cand esti pe un site complet in limba japoneza si nu intelegi mare lucru ce scrie acolo...cu google translate poti...si chiar poti vorbi pe chat cu un japonez...google translate traducand imediat in engleza pt tine sau tu scrii ceva in engleza si trimiti in japoneza.....Daca sunt ceva comentarii pe tema asta puteti da comment aici...PS: Sa nu ajungeti ca Bart cel de mai sus :)))
vineri, septembrie 01, 2006
miercuri, august 30, 2006
Iulia :
Am vorbit cu Iulia ieri la telefon si a spus sa o anuntati si pe ea cand mai sunt iesiri prin oras gen la o bere , la un suc...asa ca atunci cand mai aveti de gand sa mergeti la faze din astea give her a call..oricum ne vom intalni toti la centru saptamana viitoare ... :))
Deschidere centru
K people centrul se va deschide in curand... se pare ca nu s-a ajuns nicaieri cu propunerile gen Predeal ,Curmatura , etc. asa ca aveti putintica rabdare pana cand ne vom intalni toti si vom vedea la ce concluzie ajungem si ce se hotaraste pana la urma....:))) ( parerea mea e ca nu se va stabili nimica iar dar in fine ..sunt curios ce se va mai intampla...)
Iuliana :
Iuliana cere asta de la voi (post preluat de pe yahoo group): dragii mei, imi doresc enorm ca luna asta adica septembrie sa facem un party in stil "barbar" la o cabana... vali alias lupu o gasit loc si mi se pare acceptabil si ca pret si ca locatie... nu vreau sa treaca luna asta si noi sa nu facem o astfel de iesire....
alte ocazii sa fim toti nu prea cred ca vor mai fi curand... unii pleaca la facultate in diferite colturi ale tarii, altii pleaca sa munceasca pe unde au gasit job-uri.... si apoi .. ... mai ramanem cativa sa tot iesim cate o zi la o bericica, la un suc... mi-am mai exprimat si cu alte ocazii parerea ca as vrea ca acest party sa fie doar intre noi adica fara profi.... dar daca vreti sa vina si profi adica mariko atunci sa va luati angajamentul ca veti sta sa traduceti tot pt ca eu am de gand sa ma distrez si sa triesc clipa nu sa fac traduceri... ok???
suntem un grup de vreo 10 hai cu indulgenta 15 insi care mai de care mai tacanit si mai trasnit (asa cum imi place mie ^_^)... nu e oare pacat sa irosim oportunitatea de a fi impreuna acum cat mai e vacanta si cat mai suntem liberi? acum nu mai puteti zice ca e efort cum ati zis la retevoiu.... asa ca.... MOBILIZAREA!!! let's party sau cum bine zicea borg... LET'S BRING IT!!!! ^_^
marți, august 29, 2006
Noul blog
Astazi cei de la google au hotarat sa faca un major update la blogger asa ca am fost si noi nevoiti sa schimbam blogul ( la un moment dat nu se putea accesa in nici un fel adresa blogului ) asa ca dupa multe chinuri si recuperari de posturi a ajuns blogul la ce este acum , chiar inbunatatit daca putem spune asa...se observa schimbarea culorii , rss suport , pozele grupului pe picasaweb , etc. Acestea fiind spuse va invitam laposturi si comment ori de cate ori aveti timp sau inspiratie a spune cate ceva si celorlati , propuneri , etc.
Vali propunere/intalnire azi 16:45 Livada Postei
Vali a sunat azi si mi-a spus sa va anunt si pe voi ca ar dori sa se intalneasca azi cu voi la ora 16:45 in Livada Postei sa vorbeasca despre propunerea lui cu villa din Predeal - 700.000 lei vechi pe camera bani inpartiti la cati sunt intr-o camera. Propunerea este pentru sambata si duminica viitoare . Se va astepta in Livada postei intre 16:45 si 17:00 pe cei care vor veni azi. Va rugam confirmati daca veniti pentru ca Vali sa stie cati vor veni azi in livada. Multumim
Vali propune :
Propunerile lui Vali :
1. casa Predeal
- 70 ron pe camera /
la cati sunt in camera
2 zile
2. apropiere Rasnov
- 110 ron lei pe camera /
la cati sunt in camera
echitatie ( calarie )
2 zile
3. cabana Curmatura
o zi
Discutie iesire pe munte- ora 17:00 / 27.08.2006
27.08.2006
ora16:45 - 17:00
Livada Postei
- discutie iesire pe munte
- la o bere/suc/etc.
- la o terasa etc.
ora
Livada Postei
- discutie iesire pe munte
- la o bere/suc/etc.
- la o terasa etc.
Curmatura 27.08.2006
Propunere Vali : pe data de 27.08.2006 duminica - o iesire la cabana Curmatura cu plecare din BV cu trenul de Zarnesti dimineata si sosire seara la fel cu trenul de Zarnesti .Urcare traseu Zarnesti - Cabana Curmatura...cei care vin sunt rugati sa aduca carne pt gratar , rosii etc. pt salata ...mai multe detalii aflati la Vali sau Alex pentru ca am intels ca merge si el. PS: Vali a spus ca vine si Mariko
Album foto Musashino
Poze Musashino Brasov GroupPentru vizualizare poze click aici sau click pe Musashino Group Pics
26.08.2006 iesire cu rolele in parc in BV
Sergiu propune o iesire in parc cu rolele ...se pare ca va veni si Mariko...mai multe detalii la SergiuPt ziua lui Mariko san
Mesaj de la Irina san: ,,Hello people! Cadoul s-a luat deja. Trebuie sa ne hotaram asupra locatiei. Pentru asta ne intalnim sambata la ora 18 in fata teatrului dramatic(avem deja optiunile, dar suntem deschisi si la alte idei de terase). Sa veniti cu baanii. Irina,,22 august 2006 ora 17-40/18-00 intalnire in Livada Postei apoi se merge pe o terasa > cadoul pt Mariko san
Program curs intersiv de limba japoneza
In perioada 4-22 Septembrie 2006 se organizeaza gratuit un curs intensiv de limba japoneza conform programului:
Incepatori:in fiecare luni, miercuri si vineri cu exceptia zilelor de 13 respectiv 15 septembrie, orele 17:00-19:00
Intermediari:in fiecare luni, marti, miercuri si vineri cu exceptia zilei de14 septembrie, orele 15:00-17:00
Pregatire pentru examenul de atestare a cunostintelor de limba japoneza- nivel 3 orele 17:00-19:00. Atentie!
Nota: Sunt considerati incepatori cei care au studiat mai putin de 1 an limba japoneza. Cunoasterea silabarului hiragana este obligatorie pentru participare la curs.
Sursa : www.musashino.ro
Propunere iesire pe munte
Traseu : gara Predeal - Cabana Susai - Retevoiu
Data : 26-27 august 2006 sau mai tarziu in fuctie de starea vremii
Durata traseu : 4 ore sau o zi daca vin si fetele
Caazare : cabana vanatoreasca Retevoiu - 6 paturi , masa inauntru si afara , soba
Lemne : necesar topor
Conditii : iluminat - felinar/lanterna , apa izvor rece la aprox. 7 m de cabana
Semnal gsm : Vodafone - 1-2 linii
Orange
Cosmote : nu
Zapp : netestat in zona ( nu se stie )
Taxe : bilet tren dus/intorsBrasov
Mancare : discutii pe grup si invitatii primite
Data : 26-27 august 2006 sau mai tarziu in fuctie de starea vremii
Durata traseu : 4 ore sau o zi daca vin si fetele
Caazare : cabana vanatoreasca Retevoiu - 6 paturi , masa inauntru si afara , soba
Lemne : necesar topor
Conditii : iluminat - felinar/lanterna , apa izvor rece la aprox. 7 m de cabana
Semnal gsm : Vodafone - 1-2 linii
Cosmote : nu
Zapp : netestat in zona ( nu se stie )
Taxe : bilet tren dus/intors
Mancare : discutii pe grup si invitatii primite
Mariko san Birthday
Ieri la ora 19-00 a avut loc intalnirea pentru ziua lui Mariko - discutii si s-a stabilit ca sa ne adunam toti sa punem cate 50 mii lei si sa-i luam un cadou lui Mariko. Ziua cand il vom da nu se stie inca dar se banuieste a fi sambata...trebuie sa vedem ce zice Carmen ... oricum dativa cu parerea aici
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
